HIPPIA
Vrei poate chiar să-l și sărut?

HIPPIA
Talán inkább csókot kivánsz?

LUCIFER
Sărută-l
Și pe furiș din gură ia-i obolul.

LUCIFER
Öleld meg,
És lopd ki szájából az obulust.

HIPPIA
De ce nu, când pe tine te sărut?

HIPPIA
Ha tégedet csókollak, őt miért ne?

(Sărută mortul. Apostolul Petru se smulge din mulțime.)

(A halottat megcsókolja. Péter apostol a kíséret közül kilép.)

APOSTOLUL PETRU
Oprește-te! E ciumă-n sărutare!

PÉTER APOSTOL
Megállj, a döghalált szivod magadba.

(Toți tresar îngroziți și se ridică de pe așternut.)

(Mindnyájan visszaborzadva, helyükön felemelkednek.)

TOȚI
Grozav! E ciuma! Dați-vă în lături!

MIND
A döghalál — rettentő — félre innen.

APOSTOLUL PETRU
Neam nevoiaș și laș peste măsură!
În clipa când norocul îți surâde,
Obraznic esti ca musca la lumină,
Bătându-ți joc de Dumnezeu și cinste.
Dar când pierzarea s-a ivit la ușă
Și degetul lui Dumnezeu te-atinge,
Te pleci fricos și groaza te supune.
Nu simți acum a cerului osândă
Și greul ei? Rotește-ți ochii-n jur,
Orașul piere, neam străin călcat-a
Tot câmpul tău cu holdele de aur.
Se duce țara! Nu-i poruncitor
Și lege nu-i! Cu fruntea ridicată
Purcede moartea printre cetățeni,
Și gândul galben. Groază e în cer
Și pe pământ nu-i chip de ajutor.
Nu poți — așa-i? — cu viforul beției
Să amuțești cuvântul strigător
Ce-adâncul multor piepturi înfioară
Și în zadar pe-un drum mai bun te-ndeamnă!
Îndestulare — așa-i? — nu poți să afli,
Căci din beție greața-ți mai rămâne.
Te uiți năuc și buza ta șoptește:
E în zadar! Neputincioși sunt zeii
Cu chipul lor încremenit în piatră!

PÉTER APOSTOL
Te nyomorú faj! — gyáva nemzedék,
Míg a szerencse mosolyog feletted,
Mint napsugárban a légy, szemtelen,
Istent, erényt, gúnyolva taposó.
De hogyha a vész ajtódon kopog,
Ha Istennek hatalmas ujja érint,
Gyáván hunyász, rútul kétségb’eső.
Nem érzed-é, hogy az ég büntetése
Nehezkedik rád. Nézz csak, nézz körül,
A város pusztul, durva idegen nép
Tiporja el arany vetésidet,
Szétbomlik a rend, senki sem parancsol
S szót nem fogad. A rablás, gyilkolás
Emelt fővel jár a békés lakok közt,
Utána a halvány gond, rémület
S égből, földről se részvét, sem segély.
Nem bírod, úgy-e, kéjek mámorával
Elandalítni azt a szózatot,
Mely a kebelnek mélyét felveri
S jobb cél felé hiába ösztönöz.
Kielégítést, úgyebár, nem érzesz,
Csak undort ébreszt szűdben a gyönyör,
S aggódva nézsz körűl, ajkad rebeg:
Hiába mind, a régi istenekben
Nincs már hited, kövekké dermedeztek.

(Statuile zeilor cad sfărâmate.)
Ei Cad sfărmați și Dumnezeu tu n-ai,
Ca să-ți ridice rostul din noroi!
Privește-n jur cetatea ta străveche:
Ce-o zeciuie ca ciuma mai puternic?
Din perne moi s-au ridicat o mie
Sâ plece-acum spre plaiurile Thebei —
Anahoreți, sălbătăciții pustnici
Cătând acolo clipe de-nălțare
Vieții lor în patimi tăvălită…
Tu vei pieri, neam laș, corcit și putred,
De pe pământul ce se primenește.

(Az istenszobrok szétporlanak.)
Elporlanak, s új istent nem találsz,
Mely a salakból újra fölemelne. —
Nézz csak körül, mi pusztít városodban
Hatalmasabban, mint a döghalál,
Ezren kelnek fel a lágy pamlagokról,
Hogy Thébaisznak puszta téreit
Vad anachorétákkal népesítsék,
Ottan keresve tompult érzetöknek
Mi még izgassa, ami még emelje. —
El fogsz pusztulni, korcsult nemzedék,
E nagy világ most tisztuló szinéről.

HIPPIA (Prăbușindu-se în fața mesei.)
Amar de mine! Chinuri mă răpun,
Mă arde focul Orcului întreg,
E ciuma… ciuma… Mor, mă prăpădesc…
Nu-i să-mi ajute vreunul dintre voi,
Tovarășii atâtor clipe dulci?

HIPPIA (az asztal előtt összeroskadva)
Óh, jaj nekem, mi szörnyű fájdalom,
Hideg veríték, orcusnak tüze —
A dögvész, óh, a dögvész — elveszek.
Nem gyámolít ki sem közűletek,
Kik annyi élvet osztátok velem?

LUCIFER
Drăguța mea! Azi ție, mâine mie!

LUCIFER
Ma néked, holnap nékem, édesem. —

HIPPIA
Zdrobiți-mă, de nu, vă blestem!

HIPPIA
Hát öljetek meg, átkom ver különben.
PÉTER APOSTOL (hozzálépve)

APOSTOLUL PETRU (Se apropie de ea.)
Stai!
Nu blestema, copilă! Iartă-le!
Te-ajútor eu și Domnul cel de sus,
Eternul Domn al dragostei curate.
Înalță-te la dânsul! Sufletul,
Prin curățirea sfântului botez,
Se va-ndruma spre cer!

Ne átkozódjál lányom, sőt, bocsáss meg —
Majd gyámolítlak én és a nagy Isten,
A szent szeretet örök Istene.
Emelkedjél fel hozzá, ím, e vízzel
Lelked kitisztul menten a salaktól,
S hozzá siet.

(O botează dintr-un vas de pe masă.)

(Megkereszteli az asztalról vett edényből.)

HIPPIA
M-am ușurat!
Îți mulțumesc părinte!

HIPPIA
Atyám — megkönnyülék.

(Moare.)

(Meghal.)

CATUL
Prea scârbit
De lumea asta plină de păcate,
Eu azi pornesc pe cale, către Theba.
(Pleacă.)

CATULUS (indul)
Én még ma Thébaiszba útazom.
Elundorodtam a bünös világtól.

CLUVIA
O clipă stai, Catul, să viu și eu.

CLUVIA
Megállj, Catulus, én is elkisérlek.

(Iese.)

(Kimennek.)

ADAM (Gânditor, pășește în față. Eva îl urmează.)
Tu, Iulia? Tu ce mai cauți aici,
Unde de mult e moartă veselia?

ÁDÁM
(elgondolkodva, az előtérre lép, Éva követi.)
S te itt vagy, Júlia, mondd, mit keressz itt,
Hol a halál az örömet kiölte.

EVA
Nu-i locul meu cu locul tău alături?
Vezi, Sergiól, ce patimă curată
Ai fi găsit în pieptul meu, dar tu
Numai plăceri răzlețe mi-ai cerut.

ÉVA
S nem ott van-é helyem, ahol te vagy?
Ah, Sergiolus! vajh mi sok nemes
Érzést találtál volna e kebelben,
Hol csak mulékony kéj után kutattál. —

ADAM
Și-n pieptul meu… Păcat! E tot la fel!
Ce trai pitic, îngust și fără rost…
O, dacă este Dumnezeu în cer!
(Îngenunche ridicând mâinile spre cer.)
Poruncitor ce poartă cârma noastră,
Neam nou s-aducă-n lumea asta veche,
Ce-o primeni cu sânge epigonii.
Alt ideal! Un drum spre-o nouă țintă,
Mai nobilă, căci totul e tocit
Ce-a fost al nostru! Altă plăsmuire
Noi în zadar mai vrem, neputincioșii…
Ni-e brațul slab!… Ascultă-mi ruga, Doamne!

ÁDÁM
És önmagamban is. Mi kár, hogy úgy van!
Elveszni nyomorultan, kisszerűen,
S szenvedni addig. Óh, ha él az Isten,
(Letérdel, s kezét égnek emeli.)
Ha gondja van ránk, és hatalma rajtunk,
Új népet hozzon s új eszmét a világra,
Amazt, a korcsba jobb vért önteni,
Ezt, a nemesbnek hogy köre legyen
Magasra törni. Érzem, elkopott mind,
Mi a miénk volt — s újat létrehozni
Erőnk kevés. Hallgass meg, Istenem.

(Pe cer apare împrejmuită de slavă: Crucea. De după creștete de munți se ridică para orașelor aprinse. De pe culmi coboară cete de barbari. În depărtare răsună un imn cucernic.)

(Az égen glóriában a kereszt feltűnik. A hegyek megől égő városok pírja látszik. A csúcsokról félvad csapatok szállnak alá. Távolról áhítatos himnusz hallik.)

LUCIFER (În sine.)
Îmi cam zburlește părul, acest chip,
Dar nu sunt oare oameni luptătorii?
Ce nu pot eu, fac dânșii-n locul meu.
E glumă veche gluma asta-ntreagă.
După topirea nimbului de slavă
Rămâne crucea cea scăldată-n sânge.

LUCIFER (magában)
E látvány kissé borzogatja hátam,
De nem emberrel kell-e küzdenem?
Mit én nem bírok, ő teszi helyettem.
Hasonló tréfát már gyakorta láttam.
A glória ha lassan elveszett,
Még megmarad a vérengző kereszt.

APOSTOLUL PETRU
Cuvântul meu plinit-a Domnul! Uite,
Pământul putred azi din nou se naște.
Acești barbári ascunși în piei de urs,
Ce-azvârl tăciuni în streșini de palate,
Al căror cal azi calcă cu copita
Ogor arat de plugul multor veacuri,
Aflându-și ieslea-n templuri părăsite,
Vor gâlgâi un nou prisos de sânge
În vinele ce-s azi atât de scurse!
Iar cei ce cântă imnuri azi în circ,
Când lei flămânzi le sfâșie din carne,
Alt ideal aduc: frățietatea
Și dezrobirea omului din jug,
Ce vor mișca pământu-n temelii!

PÉTER APOSTOL
Az Úr meghallgatott. — Tekints körül,
Az elkorcsult föld újra kezd születni.
E medvebőrös barbár harcfiak,
Kik üszköt vetnek fényes városokra,
Kiknek lova múlt századok vetését
Tiporja el s istállót elhagyott
Templomfalak közt lél, új vért hozand
Az elsilányult, megfogyott erekbe.
S kik a cirkuszban himnuszt énekelnek,
Mig a bősz tigris keblöket kitépi,
Új eszmét hoznak, a testvériséget,
És az egyénnek felszabadulását,
Melyek meg fogják rázni a világot. —

ADAM
Ah, simt că-mi cere sufletul și alta
Decât plăceri și lene-n perne moi,
Căci sângele din inimă când curge
E cea mai sfântă voluptate-n lume.

ÁDÁM
Ah, érzem, érzem, mást is kér a lélek,
Mint dagadó párnákon renyhe kéjek;
A szív vérének lassu elfolyása
Olyan kéj, melynek vajh, mi lenne mása?

APOSTOLUL PETRU
Să ai, deci, țintă: Domnului mărire
Și muncă ție! Omul este slobod
A-și dezveli tot tortul lui de gânduri;
O singură poruncă e: iubirea.

PÉTER APOSTOL
Legyen hát célod: Istennek dicsőség,
Magadnak munka. Az egyén szabad
Érvényre hozni mind, mi benne van.
Csak egy parancs kötvén le: szeretet.

ADAM
La luptă, deci! Cu-nvățătura nouă,
O lume nouă să clădim, în care
Vor lumina virtuți de cavaleri,
Iar poezia-n umbră de altar,
Va proslăvi-n femeie: idealul!

ÁDÁM
Fel hát csatázni, fel hát lelkesülni
Az új tanért. Alkotni új világot,
Melynek virága a lovag-erény lesz,
Költészete az oltár oldalán
A felmagasztalt női ideál.

(Pleacă răzimat de apostolul Petru.)

(Péterre támaszkodva, indul.)

LUCIFER
Avântul tău zadarnic e, Adame!
Și bărbăția vrednică de lauri.
Lui Dumnezeu îi place când te-ndrumă
Spre cer, iar dracul râde bucuros
De câte ori tu cazi în deznădejde.

LUCIFER
Ah, a lehetlen lelkesít fel, Ádám!
A férfiúhoz méltó ez s dicső ám.
Istennek tetszik, mert az ég felé hajt,
S ördögnek kedves, mert kétségbe ejt majd.

(Îl urmează.)

(Utánamegy.)

Tabloul VII — În Bizanț

HETEDIK SZÍN

(În Constantinopol. Piață unde rătăcesc câțiva cetățeni. În mijloc palatul patriarhului, la dreapta mănăstire de maici, la stânga parc. Adam, ca Tancred, în plină bărbăție, vine cu alți cavaleri în fruntea oștirilor de cruciați care se întorc din Asia. Flutură steaguri în sunet de tobe. Lucifer e purtătorul de arme al lui Tancred. Seara, mai târziu noapte.)

(Konstantinápolyban. Piac nehány őgyelgő polgárral. — Középen a Pátriárka palotája, jobbra apácazárda, balra liget. Ádám mint Tankréd, erődús férfikorban más lovagokkal, Ázsiából visszatérő keresztes hadak élén, lengő zászlók s dobszó mellett jő, Lucifer mint fegyvernöke. Estve, később éj.)

PRIMUL CETĂȚEAN
Priviți, iar vine-o ceată de barbari.
Să ne-ncuiem și ușile, și poarta,
Să nu le vie iar pofta de pradă!

ELSŐ POLGÁR
Im, itt jön ismét egy barbár csapat.
Fussunk, zárjunk be ajtót és kaput,
Nehogy rabolni jőjön kedvök újra.

AL DOILEA CETĂȚEAN
Femeile păziți! Acești sălbateci
Cunosc orgia din seraiuri bine.

MÁSODIK POLGÁR
El hölgyeinkkel; e vad csőcselék
Isméri a szerájok kéjeit.

PRIMUL CETĂȚEAN
Și ele știu ce-i dreptul biruinții.

ELSŐ POLGÁR
És hölgyeink a győzőnek jogát.

ADAM
Opriți-vă! De ce fugiți de noi?
Nu ne vedeți voi semnul sfânt al legii,
Ce ne-a-nfrățit în drum spre-aceeași țintă?
În Asia am revărsat lumină
Și dragoste, ca miile de oameni
În țara căror leagănul credinții
A răsărit pentru întâia oară,
Să simtă bieții dreapta vindecare…
Și între voi, noi n-am găsi iubire?

ÁDÁM
Megálljatok, mit futtok így előttünk;
Vagy nem látjátok ezt a szent jelet,
Testvérileg mely egy célhoz csatol? —
Hitünk világát vittük Ázsiának,
Szeretetnek tanát, hogy elvadult
Milljói, mellyek közt szent bölcseje
Ringott üdvünknek, érezzék malasztját.
S tiköztetek nem volna szeretet?

PRIMUL CETĂȚEAN
Ni s-au mai spus astfél de vorbe bune,
Ca în curând să ni s-aprindă casa!
(Se împrăștie.)

ELSŐ POLGÁR
Hallottunk már mi sokszor ily beszédet,
S legott házunkra az üszök repült. (Elszélednek.)

ADAM (Către cavaleri.)
Vedeți-l? Iată rodul blestemat,
Dacă tâlhari cu gândul lor murdar
Pornesc în lume flamura cea sfântă,
Și, lingușind ale mulțimii patimi,
Din nechemați ajung conducători.
Frați cavaleri! Pân’ cinstea fără pată
Și sfânta laudă a Domnului de sus;
Pân’ vitejia, sprijinul femeii
Le-avem pe spadă: noi suntem datori,
Să înfrânăm acest demón spurcat,
Croindu-i căi potrivnice cu vrerea,
Ca să slujeașcă ținte mari, curate.

ÁDÁM (a lovagokhoz)
Imé, látjátok, ez átkos gyümölcse,
Ha aljas tervvel annyi martalóc
Kezében a szent zászlót lengeti,
S gyáván hizelgve a népszenvedélynek,
Hivatlanúl tolakszik fel vezérül. —
Lovag barátim! míg a szennytelen
Becsűlet, Isten szent dicsérete,
A nő védelme és a hősiség
Lesz kardjainkon, mink vagyunk hivatva
E ronda démont féken tartani
S vezetni, hogy vágyának ellenére
Nagyot s nemest müveljen szüntelen.

LUCIFER
Frumos vorbești, dar dacă vulgul, Tancred,
Nu va mai crede-n stăpânirea ta?

LUCIFER
Szépen szólsz, Tankréd, ámde majd, ha a nép
El nem hiendi többé, hogy vezér vagy — —

ADAM
Unde e suflet, e și biruință!
Îl fulger eu!

ÁDÁM
Hol a szellem van, ott a győzelem.
Lesújtom. —

LUCIFER
Dar dacă are suflet
Și el, atunci vei coborâ la dânsul?

LUCIFER
És ha szellem nála is lesz?
Leszállsz-e hozzá?

ADAM
Mai nobil e ca să-l ridic la mine.
A părăsi o luptă sub cuvântul
Că n-ai tovarăși, tot atât de mic e
Ca teama de prieteni lângă tine,
Când împărțirea prăzii e la rând.

ÁDÁM
Mért leszállani?
Hát nem nemesb, ha őtet emelem fel. —
Lemondni a küzdés nehéz helyéről
Társak híjában épp olyan kicsínyes,
Mint szűkkeblűség társt be nem fogadni.
Irígyelvén részét a pályabérben. —

LUCIFER
Vezi ce-a ajuns mărețul gând cu care
Mureau demult martirii de prin circuri.
E bietul ins scăpat azi din obezi?
Ciudată e frățietatea asta…

LUCIFER
Lám, lám, mivé silányult a nagy eszme,
Melyért a cirkusz vértanúi haltak. —
Ez az egyénnek felszabaditása? — —
Csodálatos fajú testvériség. —

ADAM
Nu-ți bate joc! Învățătura sfântă
Eu o-nțeleg, e dorul vieții mele!
Să stăruie cel cu scânteie-n suflet,
Cu drag primim în tagma noastră omul
Care și-a scris cu spada vrednicia.
Dar trebuie comoara s-o păzim
De clocotul mulțimii care fierbe.
A, de-ar sosi seninul ceas al vremii,
Plăsmuitor de dezrobire-aievea,
Când stavili cad, căci totul e curat.
N-aș crede eu să văd această zi,
De n-am avea drept urzitor al muncii
Pe însuși Domnul Dumnezeu din cer!
Tovarăși! Voi primirea ne-ați văzut.
Suntem străini în zgomotul de-aici.
Să ne-așezăm, deci, tabăra-n livadă,
Cum la păgâni făceam odinioară.
Va fi mai bine altădată. Haideți,
Căci vin și eu. De ceata lui întreagă
Răspunde fiecare cavaler.

ÁDÁM
Ne gúnyolj. — Óh, ne hidd, hogy a dicső tant
Fel nem fogom. Éltemnek vágya az. —
Tehet, s tegyen, kiben szent szikra van,
Ki felküzd hozzánk, szívesen fogadjuk,
Egy kardcsapás rendünkbe emeli.
De őriznünk kell a rend kincseit
A még forrongó zűrnek ellenében.
Bár jőne már, bár jőne az idő,
Megváltásunk csak akkor fog betelni,
Midőn ledűl a gát, mert tiszta minden. —
De illyen napnak jöttét kétleném,
Ha az, ki a nagy művet inditá,
Nem önmaga lett volna a nagy Isten. — —
Barátim, láttátok, hogyan fogadtak.
Árván a zajgó város népe közt.
Nincs hátra más, mint ott azon ligetben
Táborba szállni, mint azt megszokók
Már a pogány közt. Míg majd jobbra fordul.
Induljatok, követni foglak én is,
Minden lovag felel népségeért.

(Cruciații așează corturi.)

(A keresztes had tábort üt.)

LUCIFER
Ce pagubă, că gândurile tale
Rodesc numai povestea unui măr
La față rumen, dar putred la miez.

LUCIFER
Mi kár, hogy szép eszméid újolag
Csak ollyan hírhedett almát teremnek,
Mely künt piros, de béle por.

ADAM
Destul! Nu crezi nimic tu sfânt sub soare?

ÁDÁM
Megállj.
Hát nem hiszesz már semmi nemesebbe’?

LUCIFER
Chiar dacă da, când neamul tău nu crede,
Nu-i de folos. Chiar cavalerii tăi,
De care spui că strălucesc pe valuri
Ca farul, tagma lor, pe care-o lauzi,
S-a strânge-odat, și-n drumul prăbușirii
Va fi o stâncă, pentru călători,
De mii de ori mai plină de primejdii
Ca cea lipsită pururi de lumină.
Tot ce trăiește plăsmuind un bine,
Cu vremea moare, duhul i se mută;
Trupul rămâne-asemeni unui hoit
Ce-mprăștie miasme-omorâtoare
În noul cerc clădit în jurul lui.
În acest chip rămâne-asupra noastră
Întreagă slava vremilor apuse.

LUCIFER
Ha hinnék is, mit ér, fajod ha nem hisz.
Ez a lovagrend, mellyet állitasz
Fárosz gyanánt tenger hullámi közt,
Egykor kialszik, félig összedűl,
S vészesb szirtté lesz a merész utasra,
Mint bármelyik más, mely sosem világlott. —
Minden, mi él és áldást hintve hat,
Idővel meghal, szelleme kiszáll,
A test tuléli ronda dög gyanánt,
Mely gyilkoló miazmákat lehel
Az új világban, mely körűle fejlik. —
Ládd, így maradnak ránk a múlt idők
Nagyságai.

ADAM
Pân’ piere tagma, sfântul ei cuvânt
Se răspândește-n lume și atunci
Primejdie nu e!

ÁDÁM
Míg rendünk összedűl,
Tán szent tanai a tömegbe hatnak,
És akkor nincs veszély.

LUCIFER
Cuvântul sfânt…
El e blestémul vostru de demult…
Din întâmplare dacă l-ați găsit,
În rostul lui atât îl ascuțiți,
Îl frământați și-l chinuiți atâta,
Pân’ l-ați făcut obezi sau nebunie.
Și, totuși, voi, făpturi încrezătoare,
Ne-având în minte gândul îngrădit,
Îl căutați spre nenorocul vostru.
Vezi spada mea: mai mare sau mai mică
C-un fir de păr, în rostu-i nu se schimbă,
Și de-ai urma pân’la sfârșitul lumii,
Nu vei găsi tu punctul de hotar,
Deși simțirea, ochii ți-l arată
Când e schimbarea mare împlinită…
Dar ce mă zbat? Te obosește vorba,
Privește-n jur puțin și vezi tu însuți.

LUCIFER
A szent tanok. — —
Ah, épp a szent tan mindig átkotok,
Ha véletlen reá bukkantatok:
Mert addig csűritek, hegyezitek,
Hasogatjátok, élesítitek,
Mig őrültség vagy békó lesz belőle.
Egzakt fogalmat nem bírván az elme,
Ti mégis mindig ezt keresitek
Önátkotokra, büszke emberek.
Vagy nézd e kardot, hajszállal nagyobb,
Kisebb lehet, s lényben nem változott,
Ezt folytathatnók véges-végtelen,
S hol az egzakt pont, mely határt tegyen?
Bár érzésed rögtön reátalál,
A változás nagyban midőn beáll. —
De mit törekszem — fáraszt a beszéd,
Tekints magad csak kissé szerteszét.

(Din nou apar câțiva cetățeni.)

(Nehány polgár ismét megjelen.)

ADAM
Ni-s osteniți ostașii… Cer, prieteni,
Sălaș aici, în leagănul credinții…
Dar nu-n zadar.

ÁDÁM
Barátim! népem fáradt, menhelyet kér.
Tán a kereszténység fővárosában
Nem kér hiába.

AL TREILEA CETĂȚEAN
E întrebarea, dacă
Nu ești eretic mai rău ca păgânul?

HARMADIK POLGÁR
Kérdés, nem vagy-é
Eretnekségben rosszabb a pogánynál.

AL PATRULEA CETĂȚEAN
Ce crezi tu? Spune: homousion
Ori homoiusion.

NEGYEDIK POLGÁR
Mondd, mit hiszesz, a Homousiont,
Vagy Homoiusiont?

ADAM
Eu nu-nțeleg…

ÁDÁM
Ezt nem értem. —

LUCIFER
Nu zi nimic, mai bine e așa.

LUCIFER
Ne valld be, ez most itt a fő dolog.

AL PATRULEA CETĂȚEAN
Eretic e, căci, uite, se-ndoiește.

NEGYEDIK POLGÁR
Lám, kétkedik, ez is hamishitű.

MAI MULȚI
Grăbiti! Grăbiti! Să ne-ncuiem în casă!
Blestem pe cei ce vor să-i ocrotească!

TÖBBENEl tőlük, el, zárkózzunk házainkba. —
Átok reá, ki nékiek fedélt nyújt.

(Se împrăștie.)

(Elszélednek.)

(Apare patriarhul din palatul lui, cu alai și suită ca un monarh. O ceată de călugări îl urmează, însoțind eretici în lanțuri. În urmă ostași și popor.)

(A pátriárka fejedelmi pompában és kísérettel jő palotájából, egy csapat barát követi láncra¬vert eretnekeket kísérve, végre katonák s nép.)

ADAM
Stau împietrit! Dar spune-mi tu, ce prinț
S-apropie așa semeț, obraznic?

ÁDÁM
Elámulok! — De mondd, mi fejdelem
Közelg amott, oly dölyfösen, kihívón? —

LUCIFER
Un mare preot. El e azi urmașul
Apostolilor.

LUCIFER
A főpap az, apostolok utóda.

ADAM
Dar această turmă
De cerșetori desculți, în urma lui,
Ce bucuroși petrec poporu-n lanțuri,
Cu umilință mincinoasă?

ÁDÁM
S e meztelábas ronda csőcselék,
Mely a bilincselt népet kárörömmel,
Hazudt alázat színével kiséri?

LUCIFER
Sunt
Călugări: cinici ai creștinătății.

LUCIFER
Keresztény-cinikus, barátsereg.

ADAM
N-au fost de-aceștia-n munții mei bătrâni.

ÁDÁM
Nem láttam illyest ősi hegyeim közt.

LUCIFER
Vor fi de-acum, căci lepra se lățește
Încet și sigur. Dar bagă de seamă
Să nu-i atingi în treacăt cu vreo vorbă;
Stăpâni ai cinstei, mila nu cunosc.

LUCIFER
Majd látsz utóbb; a poklosság, tudod,
Lassan terjed. De vigyázz, meg ne sértsd
Ez abszolút erényü s épp azért
Engesztelhetlen népet.

ADAM
A, spune-mi, oare: care e virtutea
Ce poate sta la ei?

ÁDÁM
Ah, minő
Erény lehetne ily fajnak sajátja.

LUCIFER
E resemnarea
Ce meșterul și-a răstignit pe cruce.

LUCIFER
Erényök a sanyargás, a lemondás,
Mit mestered kezdett meg a kereszten.

ADAM
El a murit răscumpărând o lume,
Dar ăștia iau pe Domnul în deșert
Și harul Lui cel sfânt disprețuiesc.
Nebun e cel ce-apucă-aceeași armă
Când un țânțar nevolnic stă-mpotrivă
Sau când un urs.

ÁDÁM
Az egy világot válta meg ezáltal,
De e gyávák csak Istent káromolnak,
Mint lázadók, megvetve kegyeit.
Ki szúnyog ellen oly fegyvert ragad,
Mit medve ellen vinni hősiség,
Bolond.

LUCIFER
Dar dacă ei privesc
Drept urs țânțarul? Ca niște eroi
Crezându-se la largul lor, trimit
În iad pe orice muritor de rând…

LUCIFER
De hátha ők a szúnyogot
Medvének nézik. — Nincs—e rá joguk?
Nincs-é joguk hős voltuk érzetében
Pokolra űzni minden élvezőt? —

ADAM
Ca Toma văd, dar tot ca el nu cred.
Privesc în ochi aceste arătări…

ÁDÁM
Látok, miként Tamás, és nem hiszek. —
Szemébe nézek e káprázatoknak. —

(Trece în fața patriarhului.)

(A pátriárka elé lép.)

Părinte! Noi; ai sfântului mormânt
Ostași suntem și-am vrea un adăpost,
Să odihnim puțin, că drumu-i greu,
Dar oamenii nu ne primesc în casă;
Ne-ajută tu… Tu, care ești puternic.

Atyám! a szent sír harcosi vagyunk,
S a fáradalmas útból megpihenni
E város népe még be sem fogad. —
Ki oly hatalmas vagy, segíts ügyünkön.

PATRIARHUL
Azi, dragii mei, de lucruri mici n-am vreme,
Căci Dumnezeu și oamenii mă cheamă
Să osândesc pe acești eretici, care
Ca buruiana-mprăștie otravă,
Cu foc și fier îi pierdem în zadar,
Căci întremați iar îi trimite iadul,
Dar dacă voi sunteți vitejii crucii,
Ce căutați dușmanii la Arabi?
Aice sunt cei răi. Porniți!
Stârpiți-le și satul și sămânța,
Moșnegii lor, nevestele, copiii…

PÁTRIÁRKA
Fiam, csekély dolgokra most nem érek,
Az Isten dícse, a nép üdve hív,
Eretnekek fölött kellvén itélnem,
Kik mérget szórva dudvaként tenyésznek,
S tűzzel-vassal bár irtjuk, szüntelen
Ujúlt erővel küldi a pokol ránk. —
De hogyha a kereszt vitézi vagytok,
Minek kerestek messze szerecsent,
Itt a veszélyesb ellen. Fel tehát,
Fel falvaikra, irtsátok ki őket,
Pusztítsatok nőt, aggot, gyermeket.

LUCIFER
De ce, părinte, și cei fără vină?

ÁDÁM
Az ártatlant, atyám, csak nem kivánod. —

PATRIARHUL
Si șarpele e fără vină când
E mic sau n-are dinții de otravă,
Și tu-l omori!

PÁTRIÁRKA
Ártatlan a kigyó is, míg kicsiny,
Vagy hogyha már kihullt méregfoga,
S kiméled-é?

ADAM
Grozav va fi păcatul
Ce într-atât a răscolit mânia-n
Biserica iubirii.

ÁDÁM
Valóban szörnyü bűn
Lehet, mi ily haragra gyújthatá
Egyházát a szeretetnek.

PATRIARHUL
Fiule!
Nu-i iubitor cel ce-și mângâie trupul
Si cel ce-n suflet poartă înfrânarea
Și sabie și zări de foc străbate
Spre inima aceluia ce-a zis:
Nu pace-aduc, ci luptă pe pământ.
Acești ce-i vezi, necredincioși, vestesc
Învățătura preasfintei treimi
Cu homoiusion, pe când soborul,
Biserica în homousion
A-ntemeiat articol de credință.

PÁTRIÁRKA
Fiam!
Nem az szeret, ki a testnek hizelg,
De aki a lelket vezérli vissza,
Ha kell, kard élén vagy lángon keresztül
Ahhoz, ki mondá: Nem békét, de harcot
Hozok a földre. — E gonosz hitűek
A szentháromság rejtélyes tanában
A homoiusiont hirdetik,
Mig az egyház a homousiont
Alapítá meg a hit cikkeül.

CĂLUGĂRII
Să moară toți! Curând, căci arde rugul!

BARÁTOK
Halál reájuk, már a máglya ég. —

ADAM
Lăsați-vă, fârtate, de-acest i,
Mai-naltă jertfă e-nfruntarea morții
În lupta mare-a sfântului mormânt.

ÁDÁM
Adjátok fel, barátim, azt az i-t,
Szebb áldozat lesz életmegvetéstek
A szent sirért vivandó hős csatában. —

BĂTRÂNUL ERETIC
Nu ispiti, Satano! Noi murim
Acolo unde Domnul rânduit-a…

EGY AGG ERETNEK
Sátán, ne kísérts, mink igaz hitünkért
Ott vérezünk, hol Isten rendelé.

UN CĂLUGĂR
Nemernice, te lauzi cu-adevărul?

EGYIK BARÁT
Hah, szemtelen, igaz hittel dicsekszel?

BĂTRÂNUL ERETIC
Nu e cu noi soborul din Rimini
Și altele?

AZ AGG ERETNEK
Nincs-é velünk a rimini zsinat
S más számtalan?

CĂLUGĂRUL
Pe căi piezișe-au fost!
La Nicaea, drept grăitor Sinodul
N-a judecat dreptatea pentru noi?

A BARÁT
Rosz útra tévedett.
De Nicaeában s más igaz hivő
Zsinatban úgye mellettünk itéltek?

BĂTRÂNUL ERETIC
Obraznici sunteți! Răzvrătiți! Și-ați vrea
Cu noi să vă întreceți? Spune:
Avut-ați voi părinte sufletesc
Ca Arie sau cei doi Eusebi?

AZ AGG ERETNEK
A pártosok. — Mi szemtelen kisérlet
Még versenyezni vélünk. Vagy, felelj,
Hol van csak egy egyházatyátok is,
Mint Árius és a két Euséb? —

CĂLUGĂRUL
Dar voi aveți un Atanásiu? Spune!

A BARÁT
Hát bírtok-é egy Athanásiust?

BĂTRÂNUL ERETIC
Martirii vostri?

AZ AGG ERETNEK
Hol vértanúitok?

CĂLUGĂRUL
Noi avem mai mulți!

A BARÁT
Több, mint tinektek.

BĂTRÂNUL ERETIC
Frumoși martiri. Cu umbre și vedenii
I-a dus la moarte diavolul: Zic vouă,
În adevăr voi sunteți Babylonul,
Acea muiere dată preacurviei
Ce, după scrisul Sfântului Ioan,
S-a prăpădit de pe țărina lumii.

AZ AGG ERETNEK
Szép vértanúk, kiket káprázatával
Az ördög csalt el, kárhozott halálra. —
Mondom, ti vagytok a nagy Babilon,
Az a kéjhölgy, kiről Szent János írt,
Mely el fog veszni a világ szinéről. —

CĂLUGĂRUL
Voi Anticrist, de care pomenește
În cartea lui Ioan evanghelistul,
Balaurul cu șapte capete,
Înșelători; tovarăși toți cu dracul…

A BARÁT
A hétfejű sárkány, az Antikrisztus
Vagytok ti, kikről Szent János beszél,
Gazok, csalárdok, ördög cimborái.

BĂTRÂNUL ERETIC
Tâlhari! Mișei! Bețivi! Curvari!

AZ AGG ERETNEK
Rablók, kigyók, paráznák, torkosok…

PATRIARHUL
Ei, haide!
La rug cu ei spre slava Domnului,
Prea trece vremea!

PÁTRIÁRKA
El vélök, el, máris soká időzünk,
Isten dicsére, a máglyára őket!

BĂTRÂNUL ERETIC
Da! Spre slava Lui.
Bătrân viclean, tu bine zici, așa e!
Lui Dumnezeu cădem noi jertfă azi!
Sunteți cei tari, e voia voastră lege,
Dar sus în cer judecătorul șade
Și zilele vi-s numărate-acolo.
Noi luptători s-or zămisli! Din sânge
Trăiește crezul, și scânteia lui
Va-nflăcăra veacuri târzii! Acum
Veniți la moarte, fraților, veniți!

AZ AGG ERETNEK
Isten dicsére, jól mondád, gonosz,
Isten dicsére hull az áldozat. —
Erősek vagytok, tesztek kény szerint,
De jó-e a tett, ítél majd az ég. —
Számlálva immár bűnóráitok,
Vérünkből új csatárok szűletendnek,
Az eszme él, s a láng, mely fellobog,
Világot késő századokra vet. —
Jerünk, barátim, a dicső halálba. —

ERETICII (Cântă în cor.)
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu; de ce m-ai părăsit, departe de ajutorul meu și de cuvintele strigării mele?
2. Dumnezeul meu, strig ziua și nu mă auzi, strig noaptea și nu aflu repaos.
3. Totuși, tu sfânt ești… (Psalm XXII)

AZ ERETNEKEK (karban énekelnek)
Én erős Istenem, én erős Istenem, miért hagytál el
engemet, és miért távoztál el az én megtartásomtól
és az én jajgatásaimnak beszédétől?
Én Istenem, kiáltok mind napestig, de nem
hallgatsz meg, éjjel is nincs nekem veszteglésem.
Te pedig szent vagy — — (XXII. zsolt.)

CĂLUGARII (Întrerup în cor.)
1. Ceartă Iehova pe cei ce se ceartă cu mine, luptă-te cu cei ce se luptă cu mine.
2. Ia pavăza și scutul și scoală-te întru ajutorul meu!
3. Întinde lancea și închide calea celor ce mă urmăresc. (Psalm XXXV)

A BARÁTOK (karban közbevágnak)
Perelj, Uram, az énvelem perlőkkel, és harcolj a
velem harcolókkal.
Ragadj fegyvert és paizst, és kelj fel az én
segítségemre.
És vedd fel dárdádat és rekeszd meg az én
háborgatóim eleinek utát. (XXXV. zsolt.)

(Patriarhul și convoiul lui se depărtează, câțiva călugări cu „tractate” se amestecă printre cruciați.)

(Ezalatt a pátriárka s a menet elvonul. Nehány barát traktátusokkal a keresztesek közé vegyül.)

LUCIFER
Ce-ai amuțit? Ești prins de groază? Spune!
Crezi tragedie ce-ai văzut? Degrabă
Zi-i comedie și te-nveselește!

LUCIFER
Mit állsz oly szótlan, mondd, mit borzadasz?
Tragédiának nézed? nézd legott
Komédiának, s múlattatni fog. —

ADAM
Vai, nu glumi! Și pentru-un i se poate
Să meargă-așa nestrămutați la moarte?
Măreț, atunci, ce mai e pe pământ?

ÁDÁM
Óh, jaj, ne tréfálj! — hát egy i miatt is
Mehetni illy elszántan a halálba? —
Mi akkor a magasztos, nagyszerű? —

LUCIFER
Sublimul și ridicolul sunt frați.
Abia-i desparte-un fir de păr, iar glasul
Ce-i judecă, din inimă pornește,
Acolo e judecătorul tainic
Ce-și bate joc sau îndumnezeiește.

LUCIFER
Az, ami másnak tán kacagtató.
Egy szál választja csak e két fogalmat,
Egy hang a szívben ítél csak közöttük,
S ez a rejtélyes bíró a rokonszenv,
Mely istenít vagy gúnyával megöl. —